Sunt bine

sunt bine

Citeam undeva că depresia e atunci când corpul tău luptă să supraviețuiască, iar creierul vrea să te omoare.
Probabil că, dacă ai fost în locul ăla întunecat , știi exact despre ce vorbesc.
Pentru că eu am fost.
Mi s-a spus că e moft, că pot să trec peste, că trebuie doar să vreau.
Ei bine, nu.
Nu e suficient să vrei.
Pentru că nu ai de unde să vrei.
Când nu există motiv să te trezești dimineața, când ai prefera să mori în loc să deschizi ochii după o noapte oricum nedormită …
Când nu găsești explicație pentru starea îngrozitoare în care te afli, lume dragă, nu e suficient doar să vrei.
Nu știu de ce scriu asta acum…
Dar o să scriu.
Pentru cei care cred că, dacă Zâmbești mereu, esti fericit mereu.
Poate ești.
Dar e posibil să nu fii.
Eu n-am fost.
Eu m-am trezit din somn plângând în hohote, aparent fără vreun motiv.
Eu am dormit câte o oră pe noapte, timp de o lună și ceva.
Eu am băut doar cafea si am mâncat (forțat) doar biscuiți o bună perioadă. Altceva nu puteam.
Tot ce spuneam era că eu nu mai pot așa.
Mă priveam in oglindă și încercam , printre lacrimi, să mă adun. Să îmi spun că sunt bine, că e o fază, un moft, cum mi se tot repeta.
Dar tot ce îmi doream era să dispar.
Mi s-a pus diagnostic, mi s-au recomandat pastile. Nu le-am vrut.
Am plecat de unde eram… Și eram în Paradis.
Am luptat singură si nu stiu dacă asta a fost cea mai bună alegere. Dar așa am știut eu să procedez.
Nu mă plăcea nimeni si nu plăceam pe nimeni.
Încet , încet, si numai eu știu cum, mi-am revenit.
Cred.
Am ajuns să mă cunosc mai bine, pentru că durerea e bună profesoară.
Am renunțat la oameni și am câștigat alții.
Am învățat că Tristețea asta profundă, e chinuitoare, e paralizantă, dar se poate trece peste.
Scriu asta pentru acum ceva ani nu eram bine deloc.
Dar acum sunt.

One Comment

  1. Mari

    ❤️🌻

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *