Semn de întrebare

semn de intrebare

Eram clasa a VIII-a .
Ne trimiteam bilețele prin colegi de clasă , stăteam de vorbă pe holurile școlii, mă suna seara pe fix când nu era mama acasă 🙂
In liceu …altui “el” îi povesteam tot felul de prostii, iar el mă asculta cu răsuflarea tăiată. Din când in când, mă punea să repet ce-am spus pentru că rămânea pironit de ochii mei. Mai târziu am văzut caietul albastru …
Ani mai târziu, altcineva îmi aducea cel mai mare buchet de ghiocei si îmi promitea că o sa aibă grijă de mine …
Un alt “el” îmi desena in zăpadă dragostea , astfel încât să fie vizibilă, dacă nu din lună, măcar de la etajul 5.
Nopți nedormite, lacrimi, mărturisiri într-o mașină dimineața la ora trei, fugă la mare și la munte , dragoste .
Dragostea atunci.
Așa cum o știam, așa cum o cunoscusem. Oameni pe care i-am iubit, oameni care m-au iubit.
La timpul trecut.
Dragostea când se duce…. Unde se duce?
Mereu m-am intrebat cum ajungem din oameni care împart orice, oameni care nu mai au nimic de împărțit. Cum cele mai frumoase sentimente se transformă in urât , sau mai rău, în nimic?
Ce facem cu toate cuvintele spuse si nespuse? Cu mângâierile , cu amintirile?
Dăm tot sufletul, pentru ca, la un moment dat, să ni-l luăm înapoi, fie că vrem , fie că nu.
Îl vindecăm, îl îngrijim, îl pregătim si mergem mai departe .
Niciodată nu e ușor. Niciodată nu e bine. Pentru că, atunci când iubești, crezi că e pentru toată viața.
Afli mai apoi , că toată eternitatea durează cinci ani, doi … Sau câteva luni.
Cum ajungem din suflete pereche, străini?
In masină, ascultând o melodie care imi plăcea , am știut că nu îl mai iubesc.
In fața laptop-ului, după o tăcere de o săptămână, puneam capăt primei mele mari iubiri.
Motivele contează mai puțin și sunt diferite precum oamenii…
Nu ele sunt relevante. Nu motivele determină înstrăinarea , ci dispariția sentimentelor.
Dar unde?
Unde dispar ?
Aș vrea să stiu , pentru ca, pe viitor să nu le mai las să fugă ;
pentru ca , toata viața promisă, să fie
într-adevăr TOATĂ viața .
Nu am pomenit nimic de tine pentru că ești încă aici.
Si nu pleci nicăieri, așa-i, dragoste?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *