Nimic de pierdut

nimic de pierdut

Cică oamenii poartă măști si totul nu e decât teatru.
Cică relațiile sunt jocuri, iar câștigători sunt doar cei mai pricepuți.
Cică sinceritatea e demodată și deloc necesară.
Cică prietenii sunt oameni care au permanent nevoie de ceva de la tine.
Timp, bani, spațiu. Sfaturi.
Cică, pentru a reuși, trebuie să fii răutăcios, să dai din coate, să urli, să pui piciorul in prag.
Cică dacă ești bun, ești prost.

Atunci eu îmi asum.
Aleg să fiu proastă, naivă, sinceră si întotdeauna doar cu cărțile pe față.
Că altfel nu vreau.
Nu pot.
Ce imi doresc e ca oamenii din jurul meu să fie fericiți.
Toți.
Chiar dacă îi știu de o zi sau de o viață.
Mai vreau ca, atunci când se trage linie, să fiu liniștită că eu am dat totul, că am facut tot ce am putut.
Eu să fiu cea care nu trebuie să plece capul pentru că , poate, mai aveam ceva de dăruit.
Nu îmi umplu buzunarele cu sentimente doar pentru a le păstra așa.
Îmi golesc buzunare, rezerve, buzunărașe mai mici, ascunse, mă dau pe mine toată.
Și ce dacă o sa sufăr?
Mă pricep.
Și ce dacă nu rămân cu nimic?
O să dau si o să tot dau.
Timp.
Spațiu.
Bani.
Sfaturi.
Cuvinte frumoase, sentimente pe care nici nu știam că le am.
Îmbrățișări.

Am făcut risipă de zâmbete si așa o să fac mereu.
Chiar si printre lacrimi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *