Din altă viață

din alta viata

O piesă.
Un cuvânt.
O adiere.
Un parfum cunoscut.
Orice mă poate duce înapoi în trecut.

Și poate tu simți altfel.
Dar pe mine mă doare timpul care trece.
Nu mă recunosc în cei (aproape) 33 de ani.
M-aș căuta pe la 16.
Mi se pare că m-am lăsat acolo.
Sau am clipit și m-am trezit aici.
Și e nedrept.
Știu că așa trebuie. Dar nu pot să nu mă răzvrătesc.
Aș mai trăi odată tot.
Dar, de data asta, aș încerca să păstrez totul cu grijă. Aș ține jurnale, aș face poze multe, aș suferi cu zâmbetul pe buze pentru că aș ști că doar atunci pot suferi așa .
As inspira fiecare secundă , aș strânge in brațe fiecare minut.
Parcă tot aștept să se dea restart.
Parcă îmi amintesc prea bine lucruri care s-au întâmplat acum 15 ani. Acum 10 ani. Acum 5 ani.
Par atât de proaspete amintirile astea, încât le-aș putea atinge.
Și aș pune pauză doar ca să mă mai pot juca.
Să mai pot trimite bilețele. Să stau într-o bancă în liceu și să mă prefac atentă la lecție. Să vin cu emoție în București.
Frânturi de discuții, sentimente puternice , lacrimi împrăștiate, zâmbete mii.
Julituri și plimbări cu bicicleta prin praf.

O melodie.
Un cuvânt
O adiere
Un parfum cunoscut .
Acum doar amintiri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *